[istorii (in)vizibile]

De-a lungul timpului, comunitatea LGBTQIA+ din România a fost „dislocată din istorie” și împinsă în invizibilitate. Am fost obligați să ne fie rușine, să ne fie frică, să chestionăm ce simțim, pe cine iubim, cine vrem să fim; dar un trecut plin de abuzuri nu a reușit să șteargă forța pe care o avem când iubim.

Comunitatea cere să-și cunoască propria istorie, să știe cum a ajuns aici și să înțeleagă ce traume duse din generație în generație poartă pe umeri. De asta am creat un tur ghidat online care să vorbească despre locurile din Timișoara în care comunitatea a dat din coate să existe.

Sursa foto: Muzeul Istoriei și Culturii Queer din România

[Libertate?]

Până în anul 2001, corpurile noastre au fost catalogate drept infracțiuni. Cu toate că au trecut 30 de ani de la eliberarea țării noastre și 22 de ani de la decriminalizarea relațiilor de același gen, putem cu adevărat spune că trăim și vorbim liber în România? Referendumul din 2018, propunerea de modificare a legii educației din 2020, victoria noastră la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și reacția reticentă a României ne-au arătat că nu suntem încă în totalitate în siguranță sau tratate și tratați egal.

Pentru a continua lupta și educația, este crucial să cunoaștem trecutul nostru colectiv și să vorbim deschis despre poveștile noastre.

Libertate? este o producție Identity.Education, în premieră; o reprezentare vizuală și audio a ultimilor 30 de ani de mișcări queer din România sub forma unui docu-concert proiectat pe Palatul Culturii din centrul Timișoarei, însoțit de muzică simfonică, compusă special pentru această ocazia.

Un proiect de Yann Verburgh, Bogdan Balla, Eugen Jebeleanu și Ovidiu Zimcea.
După un concept de Andre Rădulescu.
Documentare: Diana Dragomir
Compozitor: Conor Mitchell
Videomapare: Les Ateliers Nomad
Cu contribuții și materiale de arhivă din partea: Amnesty International, Asociația Accept, Asociația Ark, Asociația MozaiQ, Asociația Pride Romania, Asociația RiseOUT, ECPI, H Brașov, Muzeul Istoriei și Culturii Queer, Brynjar Bandlien and Manuel Pelmus, Adrian Oncu și Sorin Oncu, Florin Buhuceanu.

[transLucid]

transLucid

este un performance care explorează aspecte semnificative din viața persoanelor trans în România, cu accent pe multiplele transformări pe care le-au experimentat.

transLucid

este o arhivă istorică amplă, de la primele operații care au avut loc, la sistemul legislativ, la dezbateri publice și alte forme dureroase de discriminare a persoanelor trans.

transLucid

folosește narațiuni subiective care au în centru momente reprezentative pentru istoria comunității trans.

Să ne știm istoria e eliberator. Ne scoate din invizibilitatea în care coduri penale, politici abuzive, media mânjită de ideologii conservatoarea ne-au împins constant. Să ne știm istoria e eliberator. O revendicăm, o știm, o spunem, o punem în scenă, o dansăm, ne folosim corpurile noastre queer pentru a o reprezenta, o plângem, o schimbăm.
Să ne creăm istoria este și mai eliberator. TransLucid își imaginează un viitor în care ne scriem propriile narațiuni și ne construim lumea pe care noi o vrem și de care avem nevoie.

Echipa proiectului: ADAM/ Ada Mușat, Andrei Dinu, Andy Andreea, Arhanghela, Aron Madon, Dragoș Petrișor Evelyn Homeghiu, Mihaela Michailov, Patrick Brăila, Paula Dunker, Raj/ Ramya, Renate Dinu
Muzică: Admina, Alex Bălă, Borusiade, Chlorys, Sofia Zadar, Teo Retegan

[queer love: muzeul istoriei și culturii queer]

Dreptul la viață personală și de familie, la intimitate și iubire, este fundamentul solidarității care a condus la boicotarea referendumului constituțional anti-LGBTI din 2018 și la cazul celor 21 de familii care se apără împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Până în anul 2001, corpurile noastre au fost catalogate drept infracțiuni. Familiile noastre sunt pe mai departe în afara legii. Considerate a fi primejdioase, imorale, scandaloase, ne sunt negate protecția legală și recunoaștere socială. Împotriva noastră s-a activat o retorică a panicii morale: iubirea dintre persoanele de același sex ar amenința celelalte familii, destinul României și omogenitatea-i culturală și religioasă. Toate familiile ar trebui să fie la fel, emoțiile, nevoile, speranțele noastre pot fi cel mult tolerate dacă nu se exprimă „public”. Nu trebuie să fim văzuți sau auziți.

Arta ne dă șansa de a fi noi înșine și de a imagina cine putem fi. Aduce la suprafață proiecții, iubiri și intimități uitate sau ecranate din istorie și din prezent. Recrutează zeități, țărani și proletari, artiști și artiste care chestionează ori sfidează norma. E despre cei care trebuie să ocupe spațiul public pentru a nu fi ignorați și stigmatizate. E despre noi și familiile noastre trăind într-o societate ostilă.

Evenimentele fac parte din proiectul Istorii Invizibile, finanțat cu 489,592 RON prin grantul oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin EEA and Norway Grants.

Sari la conținut