Q.Talks: Gen și roluri

Mulți dintre noi ne întrebăm care este diferența între gen și sex. Există mai mult de două genuri? Nu suntem decât feminin sau masculin? Dacă m-am născut femeie, ar trebui să fiu feminină, nu? Nu mulți oameni sunt învățați de mici că, deși sexul și genul au o legătură, acestea nu reprezintă același lucru. Iar întrebările nu se opresc aici. Ce se întâmplă cu cei care nu se potrivesc în acest șablonul femeie-feminină, bărbat-masculin?

În timpul evenimentului care a avut loc în 15 Decembrie 2019 am vorbit despre acest subiect și, pentru a-l face și mai captivant, am vorbit despre tango și cum acest dans reușește să vadă dincolo de limitele de gen. Am descoperit că, la începuturi, tangoul era practicat între bărbați care încercau să învețe să danseze pentru a curta femeile. După cum putem vedea, acest dans nu se concentrează pe gen, ci pe conceptele de follower și leader.

“La tango lucrurile sunt foarte simple: conduci sau ești condus, indiferent de ce sex ești. Îți asumi un rol, îl înveți cât mai bine poți și dai mai departe sentiment, te dăruiești atât cât îți permit brațele celuilalt și îți dai tu voie.” ne spune Maria Tîrtea, de la Tango Timișoara.

Participanții au început să se gândească dacă femeia poate fi leader și cât de greu poate fi acest lucru.

“Eu zic că e ușor să fii leader când ești bun, după ce ai tocit perechi bune de dans, ai luat în brațe sute de oameni, ai ascultat muzică în fiecare zi, nu te-ai abătut de la drum și ți-ai asumat să porți pantaloni.

Nu am simțit să îmi fie greu, social vorbind, nu mi-a fost rușine să mă afișez cu o femeie în brațe (ba dimpotrivă!). Am avut noroc de cea mai faină parteneră care iubește dansul, care a avut răbdare să învățăm împreună și cu care am ajuns să avem o școală de dans împreună și am crescut dansatori. Am crescut leaderi bărbați și leaderi femei - una foarte buna, Lalla noastră. Am realizat multe evenimente și în toate am fost împreună. Două fete dansând tango. Împreună nu mi-a fost greu.

Ce e greu în tango e inima grea, să nu poți răspunde la toate invitațiile de a dansa. Sunt foarte multe femei și putini leaderi. Toate vor să danseze. Te caută cu privirea în sala de dans, accepți cât poți, mai întorci capul în semn de refuz. Să știi că refuzul este acceptat în tango, e nonverbal - îți spun din priviri sau gestică. Asta nu îl face mai ușor de digerat.”

Dar bărbații followeri?

“Bărbații și urmatul... din cunoștințele mele, în România nu sunt bărbați care fac doar follower (nici nu recomand, pentru nici o parte). O fac de amuzament, o fac de curiozitate, o fac pentru că le place, însă tot sub un aspect de "show off" îl pun. O fi teama de ridicol. Totuși am dansat cu bărbați care dansau mai bine decât femeile și a fost un dans de calitate, cu tot sufletelul în moment. Rar de tot, dar sunt.”

A fost o discuție deschisă. Lumea a pus întrebări, și-au spus părerile legat de acest lucru în societatea românească din propria lor experiență ca dansatori de tango în sălile de bal din România și în cadrul concursurilor. A fost un spațiu sigur pentru a-ți împărtăși gândurile și pentru a descoperi lucruri pe care poate nu le știai înainte.

“Publicul a fost majoritar din tango. Câțiva au avut tangențe cu el, chiar și dacă de scurtă durată (cât să ieși la un suc cu cineva și să te îndrăgostești). Toți au auzit de el, asta e sigur. Eu sunt femeie și conduc în tango, adică mi-am asumat rolul de leader (în română sună mai mișto, conducător) și o fac mai tot timpul. Îmi place să și urmez (prefer să fiu dansată) adică să fiu follower. Interschimbarea rolurilor față de gen începe să fie prezentă, timid ce-i drept, însă în Timișoara așa am început și acum nu mai e o curiozitate. Dacă ești nou nouț la tango și vezi două femei dansând, rămâi uimit, nu înțelegi...dar te lămurim destul de repede. Ai nevoie de puțină răbdare. În țară suntem câteva femei cărora le place să conducă, le vezi în pantalon și cămașă (că doar ți-ai asumat un rol).”

Și cum am fi putut încheia discuția dacă nu prin dans? Am participat la un workshop de tango pentru începători unde am ignorant barierele de gen și fiecare ne-am asumat rolul de follower și/sau de leader. Am descoperit că prin dans ne putem exprima și putem fi liberi de orice concept social. Ne-am ascultat unii pe ceilalți, nu a contat pe cine am ținut de mână, pur și simplu am dansat.

“Eu văd tango-ul ca un dans ce vede dincolo de rolurile de gen, și sigur mai sunt ca mine. Nu dansez cu sexul tău ci dansez cu tine - corp, suflet, emoții, amintiri, ziua de azi, parfumul ce-l porți - tu. Este adevărat că nu se poate nega aportul atracției sexuale, aduce un plus în dans, lucru pe care îl accepți sau nu. La drum pornești dezbrăcat oricum și alegerile le faci după cum te lasă inima.

Noi avem nevoie să ne luăm în brațe, să scăpam de teama de ridicol și de cele două picioare stângi, pe care tot le invocăm ca scuză. Avem nevoie să ne dăm timp să încercăm, să fim curioși și să nu judecăm dansul după ce poartă fiecare între picioare. Nu doresc să stric mitul trandafirului între dinți și ciorapul plasă, care pentru mulți înseamnă tango. Doresc să vă spun doar că tangoul este mult mai mult decât atât și puteți să îi atribuiți ce gen vi se potrivește atâta timp cât vă asumați un rol și respectați regulile jocului.”

Acest eveniment a fost organizat în parteneriat cu Asociația Tango Timișoara și a adus împreună peste 20 de personae atât din comunitatea de tango din Timișoara, precum și aliați și membrii ai comunității LGBTQI+.